Definita cuvantului stîncă
stîncă (-ci), s. f. – Rocă, piatră mare. – Var. înv. stincă. Origine îndoielnică. Ar putea fi sl. stĕna, prin intermediul unui dim. *stĕnka, cf. ceh. stĕnka (Miklosich, Lexicon, 880; Cihac, II, 361; Petrovici, Dacor., I, 139; Rosetti, GS, V, 171); această ipoteză pare valabilă cîntărind obiecțiile lui Pușcariu, Dacor., III, 379 și Pușcariu, Lr., 286. Totuși, coincide cu it. stinca „coastă de munte”, cf. Le Stinche, Val di Stinche en Toscana, cuvînt care a fost explicat, în aparență insuficient, prin longob. skinko › germ. Schinken „osul piciorului” și „jambon” (REW 7995; Rohlfs, Archiv., CLXXXV, 101; Battisti, V, 3636). Stincus a existat în lat., dar apare numai la Isidoro de Sevilla, XVII, 4, 43, unde a fost definit greșit „incendium amoris” (cu privire la această greșeală, cf. Amatucci, Bull. Du Cange, IV, 58). Der. stîncărie, s. f. (mulțime de stînci); stîncie, s. f. (rar, mulțime de stînci); stîncos, adj. (de stîncă, cu stînci).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu stîncă
conchístă (-te), – Cucerire. It. conquista (sec. XIX). La scriitorii din sec. XIX apare cu sensul său etimologic; astăzi, numai cu accepția de „cucerire amoroasă; persoană de la care s-au obținut favoruri”. – Der. concherant, s.m. (cuceritor), din fr. conquérant, astăzi rar; conchistador, s.m., (cucerotir), din sp. prin intermediul fr. Vezi definitia »
BERGAMÓTĂ s.f. Varietate de pere zemoase și foarte gustoase. [Var. pergamută s.f. / < fr. bergamote, it. bergamotta < tc. beg-armâdè – pere pentru domnitori]. Vezi definitia »
chiegórniță, chiegórnițe, s.f. (reg.) vas în care se încheagă laptele strecurat. Vezi definitia »
TÓLĂ, tole, s. f. Foaie de tablă (groasă) tăiată la dimensiunile necesare pentru o anumită lucrare. – Din fr. tôle. Vezi definitia »
RÍXĂ s.f. (Rar) Ceartă însoțită de bătaie și de injurii. ♦ Dispută, controversă. [Var. rix s.n. / < fr. rixe, cf. lat. rixa]. Vezi definitia »