Definita cuvantului stîng
stîng (-gă), adj. – În partea unde se află inima. – Mr. (a)stînga, megl. stǫng. Lat. *stancus „obosit”, cf. it. stanco „obosit” (Battisti, V, 3617), v. it. mano stanca „mîna stîngă” (Tiktin; REW 8225; Kisch, Dacor., IV, 774-76; Candrea), alb. štenk. – Der. stîngaci, adj. (care scrie sau lucrează cu mîna stîngă; greoi, neîndemînatic); stîngăcie, s. f. (calitatea de a fi stîngaci; neîndemînare).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu stîng
bitáng, bitángă, bitángi, bitánge, adj. (reg.) 1. străin. 2. vagabond, ștrengar. 3. bastard; copil nelegitim. Vezi definitia »
PAÍNG, paingi, s. m. Păianjen. – Din sl. *pa(i)okŭ. Vezi definitia »
PÁRCHING, parchinguri, s. n. Loc, teren, construcție special amenajate, unde se parchează mașinile. – Din engl. parking. Vezi definitia »
FÁDING, fadinguri, s. n. 1. Variație (slăbire sau accentuare) în timp a sunetelor unui aparat de radiorecepție, provocată de schimbările condițiilor de propagare a undelor prin atmosferă și stratosferă. 2. Modificare a culorii unei țesături sub acțiunea apei, a luminii etc. [Pr.: féding] – Din engl., fr. fading. Vezi definitia »
CAMERLÍNG s. m. cardinal care administrează afacerile bisericii în timpul vacanței Sfântului Scaun. (< fr. camerlingue, it. camerlingo) Vezi definitia »