Definita cuvantului stînjen
stînjen (-ni), s. m. – 1. Veche unitate de măsură egală cu 1,9665 m. în Munt, și 2,23 m. în Mold. – 2. Măsură de capacitate, folosită mai ales pentru lemne și reprezentată printr-un cub de un stînjen de fiecare latură. – 3. Iris (Iris germanica, I. pseudacorus, I. variegata). – Mr. stînjin. Megl. stonjin. Sl. sęžĭnĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Tiktin), probabil contaminat cu sŭtęženŭ „întins”, cf. slov. seženj, rus. seženĭ. – Der. stînjenel s. m. (iris); stînjeniu, adj. (violet). Cf. stînjeni. Bg. stănžen provine din rom. (Jagič, Archiv. slaw. Phil., XI, 364; Capidan, Raporturile, 224).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu stînjen
EPARVÉN s.n. (Med.) Tumoare osoasă a jaretului unui cal; spavan. [< fr. éparvin]. Vezi definitia »
CORNICÉN s. m. (ant.) cântăreț din corn. (< lat. cornicen) Vezi definitia »
EXOGÉN, -Ă adj. 1. (med.) format, dezvoltat la exterior; care se datorează unor cauze din afara organismului. 2. (despre factori geologici) care acționează la suprafața scoarței terestre și a căror sursă de energie este extraterestră. (< fr. exogène) Vezi definitia »
CATRÉN s.n. Strofă (sau poezie) de patru versuri. [< fr. quatrain < quatre – patru]. Vezi definitia »
CRIOGÉN, -Ă adj. (Despre un amestec refrigerent) Format din apă și o sare solubilă. [< fr. cryogène]. Vezi definitia »