Definita cuvantului știrb
știrb (-bă), adj. – 1. Căruia îi lipsește unul sau mai mulți dinți. – 2. Ciobit, cu marginea spartă. – Megl. strîb. Sl. štrŭbŭ „incomplet” (Miklosich, Slaw. Elem., 53; Cihac, II, 393; Conev 97), cf. bg. štrăb, ceh. štĕrb. Uz general (ALR, I, 69). – Der. știrbi, vb. (a-și pierde dinții, a se ciobi; a micșora, a reduce); știrbină, s. f. (ciobitură, știrbire), din sl. štrŭbina, cf. pol. szczerbina, rus. šterbina; știrbutură, s. f. (știrbire, pierdere, împuținare; loc gol lăsat de căderea dinților; persoană știrbă); neștirbit, adj. (integru, întreg).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu știrb
MORB s.n. (Liv.) Boală. ◊ Morbul lui Pott = tuberculoză localizată în coloana vertebrală. [Pl. -buri, (s.m.) -bi. / < lat. morbus]. Vezi definitia »
PROVÉRB s. n. 1. expresie populară succintă, adesea metaforică, cuprinzând o învățătură, o experiență de viață. 2. mică piesă de salon din sec. XVII-XIX, jucată fără decor, având ca pretext un proverb (1). (< fr. proverbe, lat. proverbium) Vezi definitia »
ADVÉRB s.n. Parte de vorbire neflexibilă care determină un verb, un adjectiv sau un alt adverb. [Pl. -be. /< lat. adverbium, cf. fr. adverbe, germ. Adverb]. Vezi definitia »
PREVÉRB, preverbe, s. n. (Lingv.) Prefix care se atașează la verbe. – Din fr. préverbe. Vezi definitia »
SUPÉRB, -Ă adj. 1. splendid, măreț, impunător; impresionant. 2. neobișnuit de frumos. ◊ foarte bun, foarte gustos. (< fr. superbe, lat. superbus) Vezi definitia »