Definita cuvantului stîrni
stîrní (-nésc, -ít), vb. – 1. A scorni vînatul. – 2. A excita, a provoca. – 3. A trezi, a deștepta. – 4. (Refl.) A se produce, a se dezlănțui, a izbucni. – Var. înv. stirgni. Probabil din sl. strumiti (sę) „a țîșni” (Cihac, II, 369), cf. rus. strmumitisja, slov. strmêti, ceh. strmêti „a întrece”. – Der. din sl. sŭtrŭgnąti „a trezi” (Candrea), pare mai puțin probabilă, dar cf. var. Din rom. tîrn „mătură” (Pușcariu, Dacor., III, 691) este neverosimilă. – Der. stîrneală, s. f. (provocare; ridicare).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu stîrni
NÁNI, interj. (Adesea repetat; mai ales în cântece de leagăn) Cuvânt cu care se îndeamnă copiii la somn. ◊ Expr. (În limbajul copiilor; substantivat) A face nani = a se culca, a adormi; a dormi. – Cf. ngr. náni, náni, bg. nani. Vezi definitia »
BARIONI (‹ engl.; {s} gr. barys „greu”) s. m. pl. (FIZ.) Clasă de particule elementare cu spin semiîntreg și cu masa egală sau mai mare decît a protonului. De ex. nucleonii (protonul și neutronul), hiperonii și antiparticulele lor. Vezi definitia »
concení (-nésc, -ít), vb. – A distruge, a anihila, a suprima. Sl. konĭčati „a termina”, part. konĭčanŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 25; DAR). Din aceeași familie sl. face parte concină, s. f. (moarte), din sl. končina; și coneț, s. n. (sfîrșit; moarte), înv., din sl. konĭcĭ; Bucov., conță, s. f. (resturi de pînză), din rut. konec. – Der. concenie, s. f. (înv., sfîrșit, deces), din sl. konĭčanije; comcină, s. f. (joc de cărți), mr. cunțină, din ngr. ϰοντσνα (Gáldi 167), care la rîndul său provine din sl. končina menționat. Vezi definitia »
GĂINÍ, găinesc, vb. IV. Intranz. V. găina2. Vezi definitia »
LIMNI-/LIMNO- elem. „lac, apă stagnantă”. (< fr. limni-, limno-, cf. gr. limne) Vezi definitia »