Definita cuvantului stîrni
stîrní (-nésc, -ít), vb. – 1. A scorni vînatul. – 2. A excita, a provoca. – 3. A trezi, a deștepta. – 4. (Refl.) A se produce, a se dezlănțui, a izbucni. – Var. înv. stirgni. Probabil din sl. strumiti (sę) „a țîșni” (Cihac, II, 369), cf. rus. strmumitisja, slov. strmêti, ceh. strmêti „a întrece”. – Der. din sl. sŭtrŭgnąti „a trezi” (Candrea), pare mai puțin probabilă, dar cf. var. Din rom. tîrn „mătură” (Pușcariu, Dacor., III, 691) este neverosimilă. – Der. stîrneală, s. f. (provocare; ridicare).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu stîrni
GHIBELÍNI s. m. pl. partizani ai unei fracțiuni politice a nobilimii florentine, care în sec. XII-XV au susținut pe împărații germani. (< it. ghibellino) Vezi definitia »
DESȚELENÍ, desțelenesc, vb. IV. 1. Tranz. A ara adânc un teren (multă vreme) necultivat sau cultivat cu plante perene, pentru a-l însămânța. 2. Refl. (Rar, despre copaci) A ieși din rădăcini (în urma unei lovituri, a unei furtuni etc.) – Des1- + [în]țeleni. Vezi definitia »
BECIUANI ({i}) s. m. pl. Popor de rasă negridă din grupul de limbi bantu; formează majoritatea populației din Botswana. B. mai trăiesc în republica Africa de Sud și în Zimbabwe. Vezi definitia »
PRUFNÍ, prufnesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A scoate sunete asemănătoare buhaiului. – Formație onomatopeică. Vezi definitia »
a-i rugini (cuiva) armătura expr. (er. – d. bărbați) a-și pierde virilitatea, a rămâne impotent. Vezi definitia »