bașbuzúc (bașbuzúci), s. m. – Ostaș voluntar turc. Cunoscut în vechime prin ferocitate, numele său continuă să dea, uneori cu o nuanță ironică, celor care procedează fără menajamente sau cu cruzime. – Var. bașibuzuc. Tc. bașibozuk „neregulat” (Șeineanu, II, 40; Iogu, GS, IV, 154), cf. bg. bašĭbozuk. – Der. bașbuzucește, adv. (cu cruzime); bașbuzucie, s. f. (cruzime). Vezi definitia »

NENIÚC, neniuci, s. m. (Reg.) Nenișor. – Din nene + suf. -uc. Vezi definitia »

PRUSLÚC, pruslucuri, s. n. (Reg.) Vestă fără mâneci, din lână sau din stofă, pe care o poartă țăranii. – Magh. pruszlik (< germ.). Vezi definitia »

CADÚC, -Ă, caduci, -ce, adj. Lipsit de trăinicie; șubred, pieritor. ♦ (Despre frunze, flori etc.) Care cade înainte de vreme; care cade în fiecare an. ♦ (Despre acte cu valoare juridică) Care nu (mai) are putere legală. – Din fr. caduc, lat. caducus. Vezi definitia »

ȚUMBURUC, țumburuci, s.n. 1. Sfârc. Vârful moale, (cartilaginos) și elastic al unor organe; spec. mamelon. Vezi definitia »