Definita cuvantului stivă
stívă (-ve), s. f. – Grămadă de obiecte ordonate. It. (ven.) stiva, prin intermediere orientală, cf. ngr. στοίβα, bg. stiva. – Der. stiva, vb. (a face stive); stivaj, s. n. (operație de încărcare a unei nave), din it. stivaggio.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu stivă
BÂLBÂIÁLĂ, bâlbâieli, s. f. Faptul de a (se) bâlbâi; pronunțare neclară.[Pr.: -bâ-ia] – Bâlbâi + suf. -eală. Vezi definitia »
spogârniceálă, spogârnicéle, s.f. (înv.) ornament în formă de semilună la frâu ori la ham. Vezi definitia »
ARBORESCÉNȚĂ s. f. 1. stare a unei plante arborescente. 2. formă arborescentă. (< fr. arborescence) Vezi definitia »
vântoáică (pop.) s. f., g.-d. art. vântoáicei Vezi definitia »
NOTÍȚĂ s. f. însemnare scurtă. ◊ (pl.) scurte însemnări după un curs, o lecție etc. (< fr. notice) Vezi definitia »