Definita cuvantului ștoi
ștói (-i), s. m. – (Arg.) Penis. – Var. ștoagă. Origine necunoscută, probabil țig.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ștoi
zgâmboí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgâmbói, 3 zgâmboáie, 1 pl. zgâmboím, imperf. 3 sg. zgâmboiá; conj. prez. 3 să zgâmboáie Vezi definitia »
MUȘINÓI s. n. v. mușuroi1. Vezi definitia »
BUBÓI, buboaie, s. n. Furuncul, abces. – Din bubă + suf. -oi. Vezi definitia »
spoí (-oésc, -ít), vb. – 1. A vărui, a da cu var pereții. – 2. A cositori, a acoperi un vas cu un metal protector. – 3. A mîzgăli, a boi, a unge, a mînji. – 4. (Refl.) A se boi, a se farda, a se sulemeni. – 5. (Refl.) A se cizela, a se rafina, a se civiliza. Sl. spoiti „a lipi” (Cihac, II, 358; Conev 63), cf. sb. spojiti „a cositori”. – Der. spoială, s. f. (văruit, spoit; cositorit; superficialitate, lustru fără consistență); spoi, s. n. (fard, pictură); spoit, s. n. (văruit; cositorit; zugrăveală); spoitor, s. m. (cel care spoiește; piatră acră; vinețea, Centaurea moschata); spoitoreasă, s. f. (chivuță). Vezi definitia »
ȘIȘCÓI s. Stafie. Strigoi. Vrăjitor. [Dicționarul de sinonime al limbii române de Luiza Seche și Mircea Seche] Vezi definitia »