Definita cuvantului străbate
străbáte (-t, ătút), vb. – 1. A parcurge. – 2. A traversa, a trece dintr-o parte în cealaltă. – 3. A pătrunde, a intra, a ajunge la. – Mr. străbat(ire). De la bate cu pref. stră-. Der. directă de la un lat. *extrabattĕre (Pascu, I, 50) este improbabilă. – Der. străbătător, adj. (pătrunzător; deștept).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu străbate
este o pula care se baga in pozda si astfel se obtine un copil daca din pula curge ghet Vezi definitia »
búte (búți), s. f. – 1. Butoi. – 2. Butucul roții. – 3. Tub, țeavă. – 4. Pană de pasăre. Var. butie. Mr. bute, megl. buti. Lat. bŭttem (Meyer, Alb. St., IV, 29; Pușcariu 241; REW 1427; Candrea-Dens., 202, DAR); cf. ngr. βοῦτα, alb. bute (Meyer 56), it. botte, prov., sp., port. bota, fr., cat. bote. Nu se vede necesitatea ipotezei indo-europene sugerată de Lahovary 319. Der. butar, s. m. (dogar); butărie, s. f. (dogărie); butelnic, s. n. (burghiu); butoi, s. n.(vas de lemn din doage); butlan, s. n. (butoi); butloagă, s. f. (butoi). Din rom. provine mag. butoj(ka). Vezi definitia »
ADVERSITÁTE s.f. Împrejurare, situație potrivnică, grea; dificultate. [Cf. fr. adversité, lat. adversitas]. Vezi definitia »
ARTISTICITÁTE s. f. caracter artistic. (< it. artisticità) Vezi definitia »
ORTOGONALITÁTE s.f. Însușirea de a fi ortogonal. [Cf. fr. orthogonalité]. Vezi definitia »