Definita cuvantului străluci
strălucí (-césc, -ít), vb. – A luci puternic, a sclipi, a scînteia. De la luci, cu pref. stră- (Pușcariu 988) sau dintr-un der. lat. de la lūcēre (*tralūcῑre, după Candrea-Dens., 1011; cf. REW 5136), cf. bell. straluce, rovign. stralusir, engad. stral’üzir, calabr. straluciri. – Der. străluc, s. m. (insectă, Cerambyx moschatus), deverbal; strălucit, adj. (ilustru, splendid); strălucitor, adj. (splendid, lucitor).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu străluci
știubéci s. n. – Alb de plumb. Tc. istübec (Șeineanu, II, 338). Înv. Vezi definitia »
ÎNDRĂCÍ, îndrăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) înfuria, a (se) înrăi. – În + drac. Vezi definitia »
învelicí (învelicésc, învelicít), vb. – A înjura, a blasfemia. Origine incertă. După DAR, din bg. veličaja „a elogia”; însă explicația semantică nu este clară. Vezi definitia »
PUNCI2, punciuri, s. n. Aptitudinea unui boxer de a executa lovituri puternice, decisive; lovitură puternică, decisivă aplicată adversarului de un boxer. – Din engl., fr. punch. Vezi definitia »
tocolíci s.m. (reg.) miel care suge la mai multe oi. Vezi definitia »