Definita cuvantului straje
stráje (-ắji), s. f. – 1. Gardă, santinelă, străjer. – 2. Patrulă, pază. – 3. (Înv.) Avangardă. – 4. A patra parte în care se împărțea noaptea din punct de vedere al serviciului de gardă. – 5. Vamă, inspectorat. – 6. Balustradă, parapet, grilaj de protecție. Var. str(e)ajă. Mr. strajă. Sl. (bg.) straža, mag. sztrazsa. – Der. strajameșter, s. m. (plutonier de cavalerie), din mag. sztrázsaméster, sb. stražmester, traducere a germ. Wachtmeister; străjar (var. străjer), s. m. (gardă, santinelă; supraveghetor; tînăr care aparține la străjerie); strajnic, s. m. (înv., gardă, paznic), din sl. stražiniku; strajniță, s. f. (pază, turn, post de observație), din sl. (v. rus.) stražnica, înv.; străjui (var. strejui), vb. (a păzi, a veghea); străjerie, s. f. (organizație premilitară a tineretului, formată de regele Carol II în 1936-40, în parte după modelul organizației fasciste italiene); străjeresc, adj. (relativ la străjerie); străj, s. m. (înv., gardian), din sl. straži (Tiktin); storoș, s. m. (Mold., rar, gardă), din rus. storož.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu straje
schíje (-e), s. f. – 1. Fontă, tuci. – 2. Bucată de bombă sau de grenadă. – Var. spije. Pol. spiža „aliaj, topire” (Tiktin; Candrea). Ultimul sens, ca și fonetismul, a putut fi influențat de ngr. σχίζα „așchie, țandără”, fără îndoială legat de tosc. schezza, it. scheggia. Vezi definitia »
șárje (-e), s. f. – Încărcătură, atac, asalt. Fr. charge. – Der. șarja, vb., din fr. charger. Vezi definitia »
patronaje, s.n. Vezi definitia »
máje (mắji), s. f. – Chintal. – Var. majă. Mag. mázsa (Cihac, II, 513; Tiktin; Gáldi, Dict., 94), cf. sb., cr. maža. Varianta, pur ortografică, este înv. – Der. măjar (var. Mold. măjer), s. m. (pescar, vînzător de pește), al cărui semantism nu este clar (probabil se aplica numai angrosiștilor, care vindeau pește cu chintalele); măjerie, s. f. (pescărie); măjerit, s. n. (contribuție care se plătea pentru negoțul de pește, în București și Galați); mpji, vb. (Trans., a cîntări). Vezi definitia »
pérje (-e), s. f. – Prună. – Var. perjă. Mag. parász „prună”. Der. din „a prăji” (Cihac, II, 252), din pol. perz „pufulețul plantelor” (Tiktin), din săs. Pfirsich „piersic” (Lacea, Dacor., V, 400), din mag. persza „piersică” (Scriban) sau din parje (Byck-Graur) e mai puțin probabilă. În Mold. – Der. perj, s. m. (prun, Prunus domestica), formație regresivă; perjar, s. m. (producător de prune); perjerie, s. f. (livadă de perji). Vezi definitia »