Definita cuvantului strămurare
strămuráre (-ắri), s. f. – Băț lung și ascuțit, prăjină cu vîrf de fier. – Var. strămur(ariță), străminare. Mr. strimurare, strimulare, megl. strămulari. Lat. *stimulāria, de la stimulāre „a incita” (Tiktin; REW 8261; Capidan 276; Candrea; cf. Cihac, I, 265). Var. strămur pare să reprezinte lat. stimulus; Tiktin crede că este o formă artificială, latinistă; dar nu există indicii că strămur ar putea fi calc latinizant al lui stimulus. Alb. strumullar provine din rom. (Capidan, Dacor., VII, 152). – Der. strămura, vb. (a înțepa, a excita; Bucov., a amenința).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu strămurare
CRISTALOCÓRE s. f. pl. plante care se răspândesc prin acțiunea ghețarilor. (< fr. cristallochores) Vezi definitia »
EXONDÁRE s.f. Faptul de a se exonda. [< exonda]. Vezi definitia »
TULUMBUÍRE s. f. v. TULUMBUI. [DLRM] Vezi definitia »
REAUDIÉRE s.f. Acțiunea de a reaudia și rezultatul ei; reascultare. [Pron. re-a-u-di-e-. / < reaudia]. Vezi definitia »
DESTRĂBĂLÁRE, destrăbălări, s. f. Faptul de a se destrăbăla, de a fi destrăbălat; desfrâu, dezmăț. – V. destrăbăla. Vezi definitia »