Definita cuvantului strămurare
strămuráre (-ắri), s. f. – Băț lung și ascuțit, prăjină cu vîrf de fier. – Var. strămur(ariță), străminare. Mr. strimurare, strimulare, megl. strămulari. Lat. *stimulāria, de la stimulāre „a incita” (Tiktin; REW 8261; Capidan 276; Candrea; cf. Cihac, I, 265). Var. strămur pare să reprezinte lat. stimulus; Tiktin crede că este o formă artificială, latinistă; dar nu există indicii că strămur ar putea fi calc latinizant al lui stimulus. Alb. strumullar provine din rom. (Capidan, Dacor., VII, 152). – Der. strămura, vb. (a înțepa, a excita; Bucov., a amenința).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu strămurare
CAMPÁRE s.f. Faptul de a campa; camping. [< campa]. Vezi definitia »
SUPRALICITÁRE s.f. Acțiunea de a supralicita; supralicitație. [< supralicita]. Vezi definitia »
ZINCOGRAFIÉRE, zincografiéri, s.f. Acțiunea și rezultatul de a zincografia; procesul de reproducere a imaginilor, desenelor etc. prin procedee zincografice. (din zincografia) Vezi definitia »
PROHODÍRE, prohodiri, s. f. Acțiunea de a prohodi și rezultatul ei; prohod. – V. prohodi. Vezi definitia »
ÎMPREJMUÍRE, împrejmuiri, s. f. 1. Acțiunea de a împrejmui; împrejmuit1. 2. (Concr.) Îngrăditură; gard. 3. (Înv.) Împrejurime. – V. împrejmui. Vezi definitia »