Definita cuvantului strămurare
strămuráre (-ắri), s. f. – Băț lung și ascuțit, prăjină cu vîrf de fier. – Var. strămur(ariță), străminare. Mr. strimurare, strimulare, megl. strămulari. Lat. *stimulāria, de la stimulāre „a incita” (Tiktin; REW 8261; Capidan 276; Candrea; cf. Cihac, I, 265). Var. strămur pare să reprezinte lat. stimulus; Tiktin crede că este o formă artificială, latinistă; dar nu există indicii că strămur ar putea fi calc latinizant al lui stimulus. Alb. strumullar provine din rom. (Capidan, Dacor., VII, 152). – Der. strămura, vb. (a înțepa, a excita; Bucov., a amenința).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu strămurare
ELECTROERODÁRE s.f. Prelucrare a metalelor constând în îndepărtarea unui strat din material cu ajutorul descărcărilor electrice prin scântei; electroeroziune. [Et. incertă]. Vezi definitia »
REPRIMÁRE, reprimări, s. f. Acțiunea de a reprima și rezultatul ei. – V. reprima. Vezi definitia »
RE s.m. invar. (Muz.) 1. A doua treaptă a gamei majore tip; sunetul și nota corespunzătoare. 2. A treia coardă a unei viori. [< fr. ré, it. re]. Vezi definitia »
ÎNTEMEIÉRE s. f. Acțiunea de a (se) întemeia și rezultatul ei; înființare, instituire, fundare. ♦ Fig. Consolidare. [Pr.: -me-ie-] – V. întemeia. Vezi definitia »
NUMEROTÁRE s.f. Acțiunea de a numerota și rezultatul ei; ordonare după numere; numerotație; numerotat. [< numerota]. Vezi definitia »