Definita cuvantului strănut
strănút (-tă), adj. – Cu o pată albă pe nas sau pe bot. – Var. stărnut, strenut. Origine incertă. După Tiktin și Candrea, din a strănuta „e elimina cu zgomot aerul din plămîni pe nas și pe gură”, dar legătura lor semantică nu este clară. Ar putea fi pus în legătură cu sl. sruna „căprior”, cf. bg. sărna, sb. srna „căprior” (Densusianu, GS, I, 348 și VII, 279; Rosetti, II, 82); deși destul de greu cu got. stairno › germ. Stern „stea” (Gamillscheg, Rom. Germ., II, 254; Pușcariu, Lr., 273). După Skok, ZRPh., L, 272, cf. REW 8242N, din lat. stella, cu infixul r, ca bol. strela, sp. estrella.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu strănut
VĂZÚT1 s. n. (Înv. și reg.) Faptul de a vedea; capacitatea de a vedea; văz. – V. vedea. Vezi definitia »
ARHICUNOSCÚT, -Ă, arhicunoscuți, -te, adj. Foarte cunoscut. – Arhi- + cunoscut. Vezi definitia »
NEVĂZÚT1 s. n. (În loc. adv.) Pe nevăzute = fără a vedea, fără a controla. – Ne- + văzut. Vezi definitia »
știút s.n. (înv.) cunoaștere, cunoștință. Vezi definitia »
PREVĂZÚT, -Ă, prevăzuți, -te, adj. 1. Care este dedus din fapte, fenomene, date etc. precedente. 2. Care este prescris, specificat de o lege, de un regulament etc. 3. Care este înzestrat cu cele necesare. – V. prevedea. Vezi definitia »