Definita cuvantului strîjnic
strîjnic (-ci), s. m. – Mînz de unul sau doi ani. – Var. strîșnic, înv. strijac, strușnic. Sl. strižĭnikŭ, de la strižati „a tunde oile” (Cihac, II, 374); pentru semantism, cf. costreș.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu strîjnic
STOCÁSTIC, -Ă adj. (Despre fenomene) Care se produce la întâmplare; aleatoriu, întâmplător. ♦ Variabilă stocastică = variabilă probabilistică. [Var. stohastic, -ă adj. / < fr. stochastique, cf. gr. stokhastikos – conjectural, presupus]. Vezi definitia »
pasnic Vezi definitia »
tipic lui Vezi definitia »
IERNÁTIC, -Ă, iernatici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. (Ca) de iarnă, caracteristic iernii. 2. S. n. (Pop.) Iernat. ♦ (Concr.) Adăpost pentru oi în timpul iernii. 3. S. n. (Pop.) Hrană, nutreț pentru animale în timpul iernii. 4. S. n. Loc de adăpost pentru nave în timpul iernii. – Iarnă + suf. -atic. Vezi definitia »
MONOSEMÁNTIC, -Ă adj. (despre cuvinte) cu un singur sens. (< fr. monosémantique) Vezi definitia »