Definita cuvantului strîjnic
strîjnic (-ci), s. m. – Mînz de unul sau doi ani. – Var. strîșnic, înv. strijac, strușnic. Sl. strižĭnikŭ, de la strižati „a tunde oile” (Cihac, II, 374); pentru semantism, cf. costreș.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu strîjnic
ANORÉCTIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de anorexie. [< fr. anorectique]. Vezi definitia »
ANGIOSPÁSTIC, -Ă adj. angiospasmodic. (< fr. angiospastique) Vezi definitia »
ORTOSIMPÁTIC, -Ă adj. Al sistemului nervos vegetativ. [< fr. orthosympathique]. Vezi definitia »
ORGÁNIC, -Ă adj. 1. care ține de structura, esența, funcțiile unui organ(ism); referitor la organe și organisme. ◊ unitar, inseparabil. ◊ (fig.) care se referă la structura unei lucrări, a unui tratat. 2. care intră în compoziția chimică a organismului viețuitoarelor. ♦ chimie ~ă = parte a chimiei care studiază compușii carbonului cu hidrogenul și derivații acestora. (< fr. organique, lat. organicus) Vezi definitia »
AUTOCÉNTRIC, -Ă adj. (despre bolnavi) care își concentrează gândurile, sentimentele, acțiunile asupra propriei persoane. (< auto1- + centric) Vezi definitia »