Definita cuvantului strîmb
strîmb (-bă), adj. – 1. Sucit, pieziș, care nu este drept. – 2. Nedrept, injust. – Mr. strîmbu. Lat. strambus, forma vulgară de la strabus (Cipariu, Arhiv., 209; Diez, I, 402; Tiktin; REW 8281; Pascu, I, 160), cf. it. strambo „cu picioare scurte”, alb. stremp (Philippide, II, 655). – Der. strîmba, vb. (a suci, a îndoi; a imita, a copia, a contraface; refl., a se schimonosi, a face grimase; refl., a se prăpădi de rîs, refl., înv., a insulta); strîmbătate, s. f. (nedreptate, inechitate); strîmbătură, s. f. (obiect sucit; grimasă, schimonoseală); Strîmbă-Lemne, s. m. (personaj fabulos care apare în unele povești).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu strîmb
NIMB s. n. 1. cerc luminos desenat de pictori în jurul capului unor personaje (sfinți); aureolă. ◊ cerc, zonă luminoasă. 2. nor (de praf). 3. (fig.) prestigiu, măreție, splendoare, slavă. (< fr. nimbe, lat. nimbus) Vezi definitia »
CLOMB s. n. v. cloambă. Vezi definitia »
COLIÁMB s. m. trimetru iambic greco-latin, în care ultimul picior e un spondeu. (< fr. cholïmbe) Vezi definitia »
RUMB, rumburi, s. n. 1. Gură de aerisire a magaziilor unui șlep, situată pe punte. 2. Unitate de măsură pentru unghiuri, folosită la roza vânturilor, egală cu a 32-a parte dintr-un cerc. – Din fr., rus. rumb. Vezi definitia »
NĂZĂRẤMB, năzărấmbi, s. m. Nerod, tont. (din zgâmboi1, cu pref. expresiv; sau din sl. sramŭ = rușine, nesramĩnŭ = nerușinat) Vezi definitia »