goví (-vésc, -ít), vb. – 1. A păzi, a sta cu mireasa în noaptea dinaintea nunții. – 2. (Trans., Mold., Bucov.) A se topi, a se mistui, a suferi, a tînji. – 3. (Trans.) A plînge, a se jelui. Var. (Trans.) gogi. Sl. govĕti „a posti” (DAR), cf. bg. govejă „a posti”, sb. goveti „a tăcea”. – Der. govie, s. f. (mireasă; petrecere); gogie (var. godie), s. f. (Trans., mireasă); govitor, adj. (înv., milostiv). Vezi definitia »

a servi (pe cineva) la flanc expr. (intl.) a fura din buzunarele laterale ale cuiva. Vezi definitia »

pristăví (pristăvésc, pristăvít), vb. refl. – A muri. Sl. prĕstaviti sę (Cihac, II, 291; Miklosich, Slaw. Elem., 41). – Der. pristăvie, s. f. (moarte). Înv. Vezi definitia »

ȘIȘCĂVÍ, șișcăvesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A vorbi peltic. – Din șișcav. Vezi definitia »

ovi grasu Vezi definitia »