COMPOTIÉRĂ s. f. vas în care se servește compotul. (după fr. compotier) Vezi definitia »

PLANÉZĂ, planeze, s. f. Interfluviu înclinat cu contur triunghiular delimitat de văi înguste, format pe pantele conurilor vulcanice. – Din fr. planèze. Vezi definitia »

íglă (-le), s. f. – Croșetă, ac de croșetat. Sl. (bg., sb., rus.) igla (DAR; Conev 60). Cuvînt rar, se întîlnește mai ales în forma dim. igliță, s. f. (croșetă), din sl. (bg., sb.) iglica, cf. mag. iglicze. Vezi definitia »

PRINȚÉSĂ s.f. Principesă. [Cf. fr. princesse, germ. Prinzessin]. Vezi definitia »

ZÓNĂ, zone, s. f. 1. Fiecare dintre cele cinci mari diviziuni ale globului terestru, delimitate în funcție de poli, de cercurile polare și de tropice și caracterizate printr-o climă specifică. Zonă temperată. Zonă ecuatorială. ♦ (Astron.) Fiecare dintre părțile cerului corespunzătoare celor cinci zone (1) ale Pământului. 2. Porțiune dintr-o întindere, dintr-un ansamblu, dintr-un tot, delimitată pe baza unor caracteristici distinctive, a unor împrejurări speciale, a unei destinații determinate etc. 3. (Geom.) Parte din suprafața unei sfere cuprinsă între două paralele. 4. (Fiz.) Bandă de frecvență în care oscilațiile au anumite caractere comune. – Din fr. zone. Vezi definitia »