Definita cuvantului suge
súge (-g, -upt), vb. – 1. A sorbi, a aspira un lichid. – 2. A absorbi. – 3. A bea, a trage laptele din sîn. – 4. A bea, a se ameți. – 5. (Refl.) A se trage la față, a slăbi. – Mr. sug, supșu, suptu, sudzire; megl. sug, supciu, supt, suziri; istr. sugu, supt. Lat. sūgĕre (Pușcariu 1680; REW 8438), cf. it. suggere, port. sugir, gal. sugar. – Der. sugaci, adj. (care suge; neînțărcat), cuvînt literar, fără circulație populară (ALR, II, 146); sugar, adj. (care suge; neînțărcat; s. n., căpriorul mijlociu la casele țărănești); sugător, adj. (sugar, sugaci); sugătoare, s. f. (sugativă; mănunchi de stuf care se pune la geam ca să absoarbă apa de ploaie; plantă, Monotropa hypopytis); supt, s. n. (faptul de a suge, beție); suptură, s. f. (supt, sugere). Din rom. provin bg. sugar (Capidan, Raporturile, 212) și ngr. σιουγϰάρι (Murnu, Lehnw., 40).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu suge
șatránge s. f. – Șah. – Var. șetrănci. Tc. (per., arab.) șatranc (Șeineanu, II, 336; cf. REW 7961a), cf. sp. ajedrez. Pare cuvînt identic cu șotron (var. șodron), s. n. (un anumit joc de copii), cf. var. arabă sotrong (după Tiktin și Candrea, din fr. chaudron „căldare”, dificil de admis semantic; var. șodron, literară, pare forțată în urma acestei ipoteze). Vezi definitia »
CONVÍNGE, convíng, vb. III. Tranz. A face pe cineva să adopte o părere pe bază de dovezi și argumente, a-l face să recunoască ceva ca adevărat. ♦ Refl. A-și da seama, a recunoaște că ceva este într-un anumit fel, a se încredința de ceva. [Perf. s. convinsei, part. convins] – Din lat. convincere (după învinge). Vezi definitia »
BUNGE [búnhe], Mario (n. 1919), fizician și filozof al științei argentinian. Prof. univ. la Toronto (Canada). Contribuții în investigarea dinamicii cercetării științifice, a modalităților și structurilor aplicării și verificării teoriilor („Cercetarea științifică”, „Filozofie fizicii”). Vezi definitia »
REMÍGE, remige, s. f. Fiecare dintre penele mari ale aripilor unei păsări, care servesc la baterea aerului în timpul zborului. – Din fr. rémige. Vezi definitia »
șpérge, șpérg, vb. III (reg. și fam.) 1. (refl.) a se duce, a pleca. 2. (în loc. vb.) a o șperge = a pleca repede (și pe neobservate). 3.(despre persoane) a bate, a lovi. Vezi definitia »