GEÁNĂ, gene, s. f. 1. Fiecare dintre firișoarele de păr de pe marginea unei pleoape. ◊ Expr. A(-i) da (cuiva) ochii (sau pleoapele) în gene (sau geană-n geană), se spune despre o persoană care este gata să ațipească, să adoarmă. A privi printre gene = a privi cu ochii întredeschiși. 2. (înv.) Pleoapă (a ochiului). 3. Fig. Dungă, fâșie îngustă de lumină; fâșie de deal, de nor etc. luminată. – Lat. genna (= gena „obraz, pleoapă”). Vezi definitia »

IZOMÉTĂ s. f. linie care unește punctele cu conținut egal în metan ale unui zăcământ de cărbune. (< izo- + metan) Vezi definitia »

zúlă s. f. – În expresia a face zulă, a fura. Origine necunoscută. Este cuvînt de Arg., ca și der. zuli, vb. (a fura). Chiar dacă semantismul este obscur, cum se întîmplă adesea cu metaforele argotice, este posibil să fie vorba de același cuvînt zulie „gelozie”, v. aici; uneori acesta apare (de ex. la Gane) cu forma zulă. Vezi definitia »

CĂTĂNÚȚĂ, cătănuțe, s. f. (Reg.) Cătăniță. – Cătană + suf. -uță. Vezi definitia »

CRĂIÁSĂ, crăiese; s. f. (Poetic sau în basme) Împărăteasă, regină, zână. [Pr.: cră-ia-] – Crai + suf. -easă. Vezi definitia »