Definita cuvantului șură
șúră (șuri), s. f. – 1. Grînar, hambar. – 2. Adăpost, refugiu. Germ. Scheuer, prin intermediul rut. šura (Diez, Gramm., I, 129; Tiktin; Bogrea, Dacor., IV, 849), săs. Schyren (Mîndrescu 92; Borcea 214), mag. csúr (Cihac, II, 529; Gáldi. Dict., 196).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu șură
saramísliță, saramíslițe s.f. (reg.) specie de șopârlă (de culoare neagră). Vezi definitia »
GEOSTÁTICĂ s.f. Statica globului terestru. [< fr. géostatique]. Vezi definitia »
SEMIÁXĂ, semiaxe, s. f. 1. Porțiune dintr-o dreaptă mărginită de un punct și formată din toate punctele dreptei care se află într-o parte sau în cealaltă în raport cu originea. 2. Jumătate din lungimea axei unei curbe plane închise sau a unui corp de revoluție generat de o curbă plană închisă, cuprinsă în interiorul curbei sau al corpului respectiv. Semiaxa sferei. [Pr.: -mi-a-] – Semi- + axă. Vezi definitia »
PERISFÉRĂ s. f. înveliș intern al globului terestru, între 100 și 1200 km; sima. (< fr. périsphère) Vezi definitia »
MĂTURĂTÚRĂ, măturături, s. f. 1. Măturare. 2. (Concr.) Gunoi adunat cu mătura. – Mătura + suf. -ătură. Vezi definitia »