Definita cuvantului surcea
surceá (-éle), s. f. – Așchie, vreasc, gătej. – Var. surcel. Mr. surțel, surțeao, megl. surțǫl. Lat. surcellus, var. vulgară a lui surcŭlus „creangă” (Cihac, I, 271; Koerting 9280; Densusianu, Rom., XXXIII, 287; Pușcariu 1699; Iordan, Dift., 134; REW 8472), păstrat și în it. din N sursel, sciorscel (Battisti, V, 3556). Rezultatul normal este surcel, de la al cărui pl. s-a format sing. actual. – Der. surceli, vb. (a tăia lemne, a strînge surcele).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu surcea
fideá s. f. – Pastă făinoasă, tăiței. Ngr. φιδές, care pare der. din gr. ὄφις, ngr. ὀφίδιον „șarpe” (Flechia, Arch. glott. it., II, 345; Cihac, II, 660; REW 3306; DAR; Gáldi 189); pentru semantism, cf. it. vermicelli. Din gr. derivă și alb. fidhi (după Meyer 100, din it.), it. fedellini (după Schiaffini, Arch. Rom., VIII, 294 și Prati 421, cf. REW 3306, de la *fillèli ‹ filo), genov. fide, sp. fideos (după Corominas, II, 515, din sp. fidear „a crește”, și acesta din arab. fâd). Vezi definitia »
IDEÁ vb. I. tr. (Liv.) A concepe cu mintea ceva ce poate fi pus în aplicare. ♦ A-și propune, a stabili, a proiecta. ♦ A-și imagina, a-și prefigura în minte. [Pron. -de-a-, p.i. 1 -eez, 3,6 -eează. / < it. ideare]. Vezi definitia »
proroceá, prorocéle, s.f. (reg.) numele unor colinde de Crăciun. Vezi definitia »
Iubirea mea Vezi definitia »
a nu mai putea (de cineva sau ceva) expr. a nu-i păsa (de cineva sau de ceva), a nu se sinchisi (de cineva sau de ceva). Vezi definitia »