Definita cuvantului surcea
surceá (-éle), s. f. – Așchie, vreasc, gătej. – Var. surcel. Mr. surțel, surțeao, megl. surțǫl. Lat. surcellus, var. vulgară a lui surcŭlus „creangă” (Cihac, I, 271; Koerting 9280; Densusianu, Rom., XXXIII, 287; Pușcariu 1699; Iordan, Dift., 134; REW 8472), păstrat și în it. din N sursel, sciorscel (Battisti, V, 3556). Rezultatul normal este surcel, de la al cărui pl. s-a format sing. actual. – Der. surceli, vb. (a tăia lemne, a strînge surcele).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu surcea
ALTMÍNTEREA adv. v. altminteri. Vezi definitia »
fereceá, ferecéle, s.f. (reg.) plantă denumită și vetrice. Vezi definitia »
a-i cădea (cuiva) părul din nas expr. (adol.) a fi surprins / uluit. Vezi definitia »
PĂREÁ, par, vb. II. Intranz. și refl. 1. (Cu valoare de semiauxiliar de modalitate) A da impresia, a crea iluzia; a avea aparența de... ◊ Loc. vb. A-i părea (cuiva) bine = a se bucura. A-i părea (cuiva) rău = a regreta. ◊ Loc. adv. Pare că = parcă1. ◊ Expr. Pe cât se pare = pe cât se vede, pe cât se înțelege. (Rar) (Impers., introduce o propoziție subiectivă) Părea că mă aflam într-un mare oraș. ♦ Intranz. (Rar) A atrage atenția, a impune. 2. A avea impresia, a-și închipui, a crede. ♦ A socoti, a aprecia, a considera, a găsi. 3. A se înșela; a i se năzări. [Var.: (rar) páre vb. III] – Lat. parere. Vezi definitia »
SECTIONREA SI INLATURAREA(EXCIZIA, ABLATIA)UNOR PORTIUNI DE TESUT SAU ORGAN CARE PREZINTA LEZIUNI SAU PARTI NEFUNCTIONALE(REZECTII DE ANSE INTESTINALE, DE PORTIUNI DE COLON, DE ANUMITE OASE ETC.), (IN OPOZITIE CU AMPUTATIA) Vezi definitia »