Definita cuvantului surghiun
surghiún (-nuri), s. n. – Deportare, exil. Var. Mold. surgun. Mr. surghiune, megl. surghiun. Tc. sürgün (Roesler 603; Șeineanu, II, 329; Lokotsch 1950), cf. ngr. σουργούνια, alb. sürgün, bg. sjurgjun. – Der. surghiuni, vb. (a exila); surghiunie, s. f. (deportare); surgunlîc, s. n. (înv., exil), din tc. sürgünlik.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu surghiun
harțún adv. (reg.) de-a dreptul (în legătură cu verbe care exprimă o mișcare repede). Vezi definitia »
CAI LUN (c. 50-c. 118 d. Hr.), demnitar chinez din timpul dinastiei Han de Răsărit. I se atribuie inventarea (105 d. Hr.) hîrtiei. Vezi definitia »
un vc in curu' tau Vezi definitia »
un eveniment langajier; aceasta înseamnă că evenimentul discursiv presupune folosirea limbii de către un emițător și recepționarea sa de către auditoriu (alocutor sau destinatar), urmare a aplicării unor anumite operații enunțiative și discursive. Vezi definitia »
sceáun, scheáune, s.n. (înv. și reg.) scheunat (de câine). Vezi definitia »