Definita cuvantului surguci
surgúci (-uri), s. n. – 1. Panaș împodobit, mănunchi de pene. – 2. Plantă (Delphinium Ajacis). Tc. sorguc (Șeineanu, II, 350; Lokotsch 1926), cf. ngr. σεργούτζι, sb. sorguč.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu surguci
călîci (-iuri), s. n. (Înv.) Spadă. Se spunea mai ales despre spada pe care sultanul obișnuia s-o dăruiască domnitorilor, ca semn al învestirii. – Var. calîci. Tc. kiliç (Șeineanu, III, 25; Lokotsch 1040). Vezi definitia »
ghióci (ghióciuri), s. n. – Căruță care poate fi lungită. Tc. göç „transport” (DAR; Lokotsch 729; Graur, GS, VI, 331). – Der. ghiociar, s. m. (căruțaș). Vezi definitia »
restatornicí (a ~) (res-ta- / re-sta-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. restatornicésc, imperf. 3 sg. restatorniceá; conj. prez. 3 să restatorniceáscă Vezi definitia »
SICI, sici, s. m. Partea ovală și fără adâncituri a arșicului. – Din tc. sik. Vezi definitia »
BERHECI, rîu afl. dr. al Bîrladului; 88 km. Izv. din Pod. Bîrladului și străbate Colinele Tutovei. Afl. pr.: Zeletin. Vezi definitia »