MICAFÓLIU s. n. material electroizolant obținut din foi de mică lipite pe o bandă de hârtie. (după mica en feuille) Vezi definitia »

ASTATÍNIU s. n. element radioactiv sintetic. (< germ. Astatinium, fr. astatine) Vezi definitia »

CUSURGÍU, -ÍE, cusurgii, s. m. și f., adj. (Fam.) (Persoană) înclinată să găsească cusururi (1) la orice; (persoană) care are chef de ceartă. – Cusur + suf. -giu. Vezi definitia »

DONÁRIU s. n. 1. parte a unui templu sau a altui edificiu antic unde se păstrau ofrandele aduse zeilor. 2. piesă, obiect cu caracter votiv. (< fr., lat. donarium) Vezi definitia »

pașalíu, pașalíi, s.m. (înv.) persoană aflată în slujba unui pașă; om al pașii. Vezi definitia »