Definita cuvantului surugiu
surugíu (-íi), s. m. – 1. Vizitiu de poștalion. – 2. Birjar. – Mr. surugiu. Tc. sürücü (Roesler 603; Șeineanu, II, 331; Lokotsch 1956), cf. ngr. σουρουτζής, sb. surudžija. – Der. surugu(i)esc, adj. (de surugiu); surug(i)ește, adv. (ca surugii).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu surugiu
TÁLIU, s. n. Element chimic, metal rar, alb-albăstrui, asemănător cu plumbul. – Din fr. thallium. Vezi definitia »
PLEIOCÁZIU subst. Inflorescență în cime, în care axele laterale sunt de aceeași lungime și dispuse în verticil. [Pr.: ple-io-] – Et. nec. Vezi definitia »
DEROGATÓRIU, -IE adj. Cu caracter de derogare; care derogă. [Pron. -riu. / cf. lat. derogatorius]. Vezi definitia »
RESPONSÓRIU s.n. (Bis.) Răspuns al corului sau al unor soliști dat preotului la liturghie. [Pron. -riu. / cf. it. responsorio, lat. responsorium]. Vezi definitia »
PÁLIU2 s.n. Țesătură de stofă sau de lână dată ca premiu pentru o întrecere (medievală). ♦ Întrecerea premiată cu această țesătură. [Pron. -liu, var. palio s.n. / < it. palio]. Vezi definitia »