Definita cuvantului susura
susurá (-r, át), vb. – A murmura. Fr. susurrer.Der. susur, s. n. (murmur). Prezenta mr. șușuredz, șușurare, i-a făcut pe Pușcariu 1706 și Pascu, I, 168, să se gîndească că aceste cuvinte reprezintă direct lat. susurrāre. Această ipoteză este foarte puțin probabilă; cuvîntul nu este popular și mr. trebuie să fie o creație expresivă care aparține familiei lui șoșoi.

Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu susura
búnă seára (formulă de salut) adj. + s. f. art. Vezi definitia »
ibrá, ibrále, s.f. (înv.) act de învoială. Vezi definitia »
împîndurá (-r, át), vb. – A împrăștia, a răspîndi a întinde. – Var. impîndăra, împăndra. Origine incertă. După Laurian, din lat. *impendulo, de la impendĕre „a folosi”. Pentru Tiktin (și Scriban), în legătură cu răspîndi, dar der. este neclară. DAR crede că este vorba de o var. de la împăna, pe baza unui lat. *„impinnulāre”, ca disimulare nnnd; și Densusianu, GS, V, 173, propune un lat. *impandulāre, de la pandĕre „a extinde”. Nici una din aceste explicații nu pare convingătoare. Cuvîntul este rar, în Munt. Vezi definitia »
SAMSARÁ s. f. Doctrină brahmanică și budistă privitoare la transmigrația sufletului. – Din fr. Samsara. Vezi definitia »
INDURÁ, pers. 3. indurează, vb. I. Refl. (Med.; despre țesuturi) A se întări. – Din fr. indurer. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z