Definita cuvantului șutili
șutilí (-lésc, -ít), vb. – A linguși, a se băga pe sub pielea cuiva. – Var. șuteli, șutuli. Origine incertă este cuvîntul înv. (sec. XVI), care se mai folosește încă; pare der. din sl. šutiti „a glumi”, cf. ceh. šutiti „a glumi”, rus. šutitĭ, cu suf. expresiv -li (cf. șotie). Legătura semantică este evidentă, cf. burla „glumă” și „înșelare”, chanza „glumă” și „viclenie” etc. Rezultatul inițial trebuie să fie șuti, după cum se vede din der. șuteală, s. f. (lingușeală, înșelătorie față de), șulititură, s. f. (înv., lingușeală, periere). Dacă această ipoteză este exactă, atunci șuti, vb. (a fura) cuvînt de Arg., mu poate fi decît același termen; explicația prin intermediul țig. šau-, participiul šuto „a pune” (Graur 109; Vasiliu, GS, VII, 127; Juilland 177) nu pare suficientă și oricum nu l-ar explica pe Coresi. – Der. șuț, s. m. (hoț); șuteală, s. f. (furt); șutitor, s. m. (hoț).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu șutili
CĂLÍ, călesc, vb. IV. I. 1. Tranz. A mări duritatea și rezistența unui metal sau a unui aliaj prin răcire bruscă după o încălzire la temperatură înaltă; a oțeli. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) întări, a (se) consolida, a (se) oțeli. II. Tranz. A prăji în grăsime un aliment, în special varza. – Din sl. kaliti. Vezi definitia »
pârlí (pârlésc, pârlít), vb. – 1. A pârjoli, a arde ușor. – 2. A se bronza, a se înnegri. – 3. A înșela, a amăgi. – 4. A da notă proastă unui elev. – 5. (Refl.) A pierde, a face o afacere proastă. – Megl. părlés, părliri. Sb. prljiti, bg. opărljam (Miklosich, Slaw. Elem., 40; Cihac, II, 243), cf. ceh. prliti, și pară, pîrjoli. – Der. pîrlaci, s. m. (escroc, șarlatan), pe care Philippide, II, 729, îl leagă greșit de alb. përlaj „a fura”; pîrlăcie, s. f. (Mold., pungășie); pîrlea, s. m. (nume care se evocă pentru a exprima ideea unei fugi la fel de rapide sau de precise ca pentru a scăpa de un incendiu), cf. focului, cu același sens, cr. u porlu zemlju „în țara pîrjolului = nu se știe unde”; Pîrlea-Vodă, s. m. (poreclă dată domnitorului Alexandru Mavrocordat, în timpul căruia, în 1783, a fost un mare incendiu în Iași); pîrlit, adj. (pîrlojit, ars; dezbrăcat, golan); pîrlitură, s. f. (pîrjol; arsură); pîrlă, adj. (oaie cu lîna încrețită pe jumătate), probabil pentru că lîna se încrețește cînd începe să fie arsă. Vezi definitia »
BENGALÍ/BENGÁLI I. s. m. inv. pasăre mică, asemănătoare vrabiei, trăind în regiunile calde. II. s. f. inv. limbă derivată din sanscrită, vorbită în Bengal. (< fr. bengali) Vezi definitia »
gioli, giolesc v. t. a fura. Vezi definitia »
FASOLÍ, fasolesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se fandosi. – Probabil din [a face] fasoane (și apropiat prin etimologie pop. de fasole). Vezi definitia »