PLÉBE s. f. 1. (în Roma antică) pătură socială lipsită de drepturi sau cu drepturi limitate. 2. (în evul mediu) pătura cea mai săracă a populației orășenești; (p. ext.) populație asuprită, exploatată; poporul de jos, gloată. ◊ (peior.) categorie de oameni declasați; drojdia societății. (< fr. plèbe, lat. plebs) Vezi definitia »

PLÉBE s.f. (În Roma antică) Pătură socială lipsită de drepturi sau cu drepturi limitate. ♦ Populație asuprită, exploatată. ♦ (Fig.) Categorie de oameni declasați; drojdia societății. [Gen. -bei. / cf. lat. plebs, fr. plèbe, it. plebe]. Vezi definitia »

ANTSIRABÉ, oraș în centrul Madagascarului, la poalele M-ților Ankaratra; 150 mii loc. (1985, cu suburbiile). Izv. minerale. Ind. cărnii. Centru agricol (orez). Vezi definitia »

caralíbe s.f. pl. (reg., înv.) labe, picioare. Vezi definitia »

CANÁBE s. f. pl. locuințe civile la marginea castrelor romane. (< lat. canabae) Vezi definitia »