OSPẮȚ, ospețe, s. n. Masă mare, îmbelșugată (organizată în diferite împrejurări festive); petrecere cu masă mare; ospeție, banchet. ♦ Masă, mâncare îmbelșugată. [Pl. și: ospățuri] – Lat. hospitium. Vezi definitia »

a lăsa țuț (pe cineva) expr. (intl.) 1. a-i fura (cuiva) totul. 2. a lăsa (pe cineva) fără un ban. 3. a înșela (pe cineva), a păcăli (pe cineva). 4. a uimi (pe cineva), a ului (pe cineva). Vezi definitia »

zimț s. m., pl. zímți Vezi definitia »

MALADÉȚ, maladeți, s. m. (Rusism) Flăcău, tânăr, voinic. – Rus. molodec. Vezi definitia »

pociumpúț, pociumpúți, s.m. (reg.) par mic; pociumbaș. Vezi definitia »