Definita cuvantului tabiet
tabiét (-turi), s. n. – 1. Obicei, stil, deprindere. – 2. Viață confortabilă, comoditate, satisfacție. – Var. tabet. Mr. tabiete, megl. tabiet. Tc. (arab.) tabiat (Ronzevalle 116; Șeineanu, II, 339; Lokotsch 1967), cf. ngr. ταμπέτι, alb., sb. tabiat, bg. tabiĭat. – Der. tabietliu, adj. (cu tabieturi, maniac, pedant), din tc. tabiatli.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu tabiet
GÉMET, gemete, s. n. V. geamăt. Vezi definitia »
MENUÉT s.n. Vechi dans popular francez, liniștit și plin de grație; melodia acestui dans. ♦ Parte a unei simfonii, a unei sonate etc., care se execută în trei timpi, urmând după un adagio sau un andante. [Pron. -nu-et, pl. -te, -turi. / < fr. menuet, cf. it. menuetto, germ. Menuett]. Vezi definitia »
PAMFLÉT s.n. Scriere satirică în proză sau în versuri în care sunt înfierate atitudini, fapte, concepții negative. [< fr., engl. pamphlet, cf. gr. pan – tot, phlego – a arde]. Vezi definitia »
pășunét, pășunéturi, s.n. (reg.) pășune. Vezi definitia »
incet la minte Vezi definitia »