Definita cuvantului tabiet
tabiét (-turi), s. n. – 1. Obicei, stil, deprindere. – 2. Viață confortabilă, comoditate, satisfacție. – Var. tabet. Mr. tabiete, megl. tabiet. Tc. (arab.) tabiat (Ronzevalle 116; Șeineanu, II, 339; Lokotsch 1967), cf. ngr. ταμπέτι, alb., sb. tabiat, bg. tabiĭat. – Der. tabietliu, adj. (cu tabieturi, maniac, pedant), din tc. tabiatli.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu tabiet
BUFÉT, bufete, s. n. 1. Dulap de sufragerie sau de bucătărie în care se ține vesela. ♦ Bufet de orgă = mobilă de lemn sau de metal în care sunt montate tuburile unei orgi. 2. Local în care se servesc mâncăruri (reci), băuturi etc. ♦ Cameră sau masă unde se servesc mâncăruri (reci), băuturi etc. 3. Mâncăruri care se servesc la bufet (2). – Fr. buffet. Vezi definitia »
BALONÉT s. n. 1. cameră de gaz la un dirijabil, care, prin umflare și dezumflare, menține echilibrul în timpul zborului. 2. flotor la extremitățile aripilor unui hidroavion. (< fr. ballonnet) Vezi definitia »
market Vezi definitia »
SPALÉT s.n. Oblon, jaluzea de lemn. [< germ. Spalett]. Vezi definitia »
PARCHÉT s.n. I. 1. Piesă de lemn în general de esență tare, folosită la pardosirea încăperilor; pardoseală făcută din astfel de piese. 2. Fiecare dintre suprafețele în care este împărțită o pădure în exploatare. II. (În trecut) Magistratură specială care făcea cercetări în materie penală. ♦ Membrii acestei magistraturi; localul în care funcționa această instituție. [Pl. -te, -turi. / < fr. parquet]. Vezi definitia »