buna seara VEȘNICÍE, veșnicii, s.f.Durată care nu are nici început, nici sfârșit, care nu se supune nici unei determinări temporale... DURÁTĂ, durate, s.f. Interval de timp in care se petrece, se desfășoară o acțiune; timpul cât durează ceva. Daca durata este interval de timp atunci vesnicia nu este durata. „Veșnicia nu înseamnă timp nesfârșit. Așa ceva nu există, cum nu există spații fără dimensiune. Veșnicia este o stare în care timpul nu mai există (Apocalipsa 10:6). Filosoful Boethius a dat o definiție, în mare, acceptată de Biserica Creștină. Veșnicia este possia totală, simultană și perfectă, a unei vieți complete. Cum a spus gânditorul grec Parmenide>: Veșnicia este întreagă, unică. În veșnicie nimic n-a fost sau va fi. Totul este deodată, complet, continuu.” Vezi definitia »

persoana stupida Vezi definitia »

ÎNDEMNÁ, îndémn, vb. I. Tranz. 1. A convinge pe cineva să facă ceva, a chema la o acțiune; a îmboldi, a stimula, a impulsiona; a îmbia. ♦ Refl. A se apuca de ceva (în urma unei stimulări); a se hotărî la ceva. ♦ Refl. recipr. Fig. A se lua la întrecere, a se îmboldi unul pe altul. 2. A sili un animal să pornească sau să meargă mai repede. ♦ Intranz. (Reg.; despre animale) A se sili la drum, a înainta trăgând. – Lat. *indeminare. Vezi definitia »

suná (-n, -át), vb. – 1. A produce un sunet. – 2. A cînta la un instrument. – 3. A marca timpul (cu privire la ceas). – 4. A spune, a răsuna. – 5. A se face auzit, a umbla vorba. – 6. A apăsa pe sonerie, a chema. – 7. A insinua, a sugera. – 8. (Refl.) A se spune, a se ști, a se cunoaște. – Mr. asun(are), megl. sun(ari). Lat. sǒnāre (Cihac, I, 271; Pușcariu 1694; REW 8087), cf. vegl. sonuar, it. sonare, prov., cat., sp. sonar,, fr. sonner, port. soar. – Der. sun, s. n. (înv., sunet), probabil din lat. sonus (Tiktin; Candrea; cf. REW 8090), sau deverbal; sunător, adj. (care sună, sonor; varietate de mere); sunătoare, s. f. (pojarniță, Staphylea pinnata), omonimul lui sunătoare ‹ sănătoare; sunet, s. n., din lat. sǒnitŭs (Pușcariu 1695; REW 8089; Rosetti, I, 159), sau cu suf. -et, cf. tunet, muget, răcnet etc.; răsuna, vb., după fr. résonner; răsunător, adj. (care răsună); răsunet, s. n. (sunet puternic; bubuit; zgomot, rumoare). Der. din fr. sonată, s. f.; sonerie, s. f.; sonet, s. n.; sonor, adj.; sonoritate, s. f.; sonoriza, vb. Vezi definitia »

DESĂRCINÁ vb. tr. a elibera (pe cineva) de o însărcinare, de o funcție etc. (după fr. décharger) Vezi definitia »