Definita cuvantului tac
tac interj. – Exprimă zgomotul produs de o lovitură sau de o bătaie. – Var. taca, tîc(a). Creație expresivă, cf. țac, pac; se folosește mai ales în comp., tic-tac. – Der. tăcăi (var. tîcîi), vb. (a tăcăni, a palpita; a bate; a zvîcni); tăcăială (var. tîcîială), s. f. (faptul de a tăcăi; bătaie); tăcăitoare, s. m. (sfrîncioc mare, Lanius excubitor); tăcăitură, s. f. (ticăit, palpitație); tăcăni, vb. (a tăcăi, a scoate zgomote caracteristice), cu suf. expresiv -ni; tăcănitură, s. f. (bătaie, ticăit).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu tac
sfârlác2, sfârlácuri, s.n. 1. (înv. și pop.) smârc format la obârșia unui izvor, a unui pârâu. 2. (reg.; în forma: sforac) confluența a două râuri; locul unde se întâlnesc două văi. 3. (reg.) deal de înălțime redusă. 4. mic roi de albine. Vezi definitia »
ciopârtác, -ă, adj. (reg.) cu coada scurtă, cu coada fără sfichi (smocul de păr din vârf). Vezi definitia »
bric-à-brác (fr.) / bricabrác s. n. Vezi definitia »
FRAC s.n. Haină bărbătească de ceremonie, scurtă în față până la talie, neîncheiată la piept și terminată la spate cu două cozi lungi și înguste. [< fr. frac]. Vezi definitia »
tumbác s. m. – Bronz. – Var. tombac. Mr. tumbachi. Tc. tumbak (Șeineanu, II, 368), cf. sp. tumbaga. Vezi definitia »