Definita cuvantului tăciune
tăciúne (-ni), s. m. – 1. Lemn ars pe jumătate. – 2. Mălură (Ustilago carbo). – Mr. tăciune, tucine, megl. tăciuni. Lat. tĭtĭōnem (Pușcariu 1709; REW 8758), cf. it. tizzone, prov., cat. tizó, fr. tison, sp. tizón, port. tição. Pentru sensul 2, cf. calabr. tizzune, sp. tizón și fr. charbon, it. carbone. Numele de tăciune pentru planta iarba lui Tatin (Symphitum officinale, cf. Bogrea, Dacor., I, 338) nu pare frecvent și nici corect. – Der. tăciuna, vb. refl. (a crește tăciunele); tăciunos, adj. (cu tăciune; ars, carbonizat).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu tăciune
VEROSIMILITÚDINE s. f. (Rar) Verosimilitate. – Din lat. verosimilitudo, -inis. Vezi definitia »
DISIMILITÚDINE s. f. lipsă de asemănare; deosebire. (< fr. dissimilitude, lat. dissimilitudo) Vezi definitia »
SIMULAȚIÚNE s.f. v. simulație. Vezi definitia »
IMPRESIÚNE s. f. v. impresie. Vezi definitia »
BEATITÚDINE s. f. (Livr.) Stare de fericire deplină. [Pr.: be-a-] – Din lat. beatitudo, -inis. Cf. fr. béatitude. Vezi definitia »