SATÍR, satiri, s. m. Fiecare dintre divinitățile rustice din mitologia greacă, reprezentată printr-o ființă cu corp omenesc acoperită cu păr, cu coarne și picioare de țap (sau de cal), care personifica instinctele brutale. ♦ Epitet dat unui om cinic și desfrânat. [Acc. și: sátir] – Din fr. satyre, lat. Satyrus. Vezi definitia »

SEPTEMVÍR s. m. (în Roma antică) magistrat dintr-un colegiu de șapte membri. (< lat. septemvir) Vezi definitia »

PAIR [PER] s. m. 1. titlu purtat de marii vasali ai regelui Franței și Angliei. 2. membru al uneia dintre cele două camere legislative din Franța între 1815 și 1848; titlu de noblețe care conferea cuiva dreptul de a fi membru al Camerei Lorzilor din Anglia. (< fr. pair) Vezi definitia »

știr⁵, -ă, adj. (înv.) acru. Vezi definitia »

patatír (-re), s. n. – Teasc. Ngr. πατητήρι. Vezi definitia »