Definita cuvantului țafandache
țafandáche s. m. – Caraghios, măscărici, bufon. Origine necunoscută; după consonanță pare a fi ngr. Tratat gramatical ca nume propriu.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu țafandache
affiche Vezi definitia »
potîrníche (potârníchi), s. f. – Pitpalac (Perdix cinerea). – Var. Mold. păturniche. Mr. piturnic’le, pitrunicl’e. Lat. *cotŭrnicŭla, dim. al lui cotŭrnix „prepeliță” (Pușcariu 1364; Candrea-Dens., 1434; Schuchardt, ZRPh., XL, 326). Fonetismul nu este normal. Rezultatul co- › po- a fost interpretat diferit; cu o pronunțare a lui *quoturnix (Densusianu, Hlr., 112; cf. contra Meyer-Lübke, Literaturblatt, XXII, 301); cu rezultatul unei contaminări cu *pernicula, de la pernix (Candrea-Dens., 1434), sau cu perdix › perdricula (Candrea, éléments, 39; Candrea); ca influență a sl. (Rohlfs, Differenzierung, 64). Mr. pare să indice că schimbarea este anterioară rom., cf. paralelismul colombus-palumbus. Vezi definitia »
AZBÚCHE s. f. Termen folosit în trecut pentru a denumi alfabetul chirilic. ◊ Expr. A fi la azbuche = a fi abia la începutul învățăturii. ♦ Fig. Învățătură. – Din sl. azŭ „a” + buki „b”. Vezi definitia »
ÉCHE s. f. piesă orizontală fixată pe axul cârmei unei ambarcații. (< germ. Ecke) Vezi definitia »
GENÚNCHE, genunchi, s. m. V. genunchi. Vezi definitia »