UTĂLUÍRE s. f. v. utălui. [DAR] Vezi definitia »

TUMEFIÉRE, tumefieri, s. f. Faptul de a se tumefia. [Pr.: -fi-e-] – V. tumefia. Vezi definitia »

EXPÚNERE s.f. Faptul de a (se) expune. ♦ Narațiune, povestire. ♦ (Muz.) Expoziție; (spec.) parte a unei fugi în care subiectul apare în întregime la una din voci sau trece o dată la fiecare dintre vocile participante. ♦ Explicație, parte explicativă (a unei legi, a unei hotărâri etc.). [< expune]. Vezi definitia »

ÎNTRETĂIÉRE, întretăieri, s. f. Acțiunea de a se întretăia și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Loc unde se întretaie două elemente; intersecție. – V. întretăia. Vezi definitia »

ÎNCHISTÁRE s.f. Faptul de a se închista. [< închista]. Vezi definitia »