SÓNIC, -Ă, sonici, -ce, adj. Care ține de sunete, privitor la sunete. ♦ (Despre anumite fenomene) Care se manifestă cu o viteză apropiată de cea a sunetului. – Din fr. sonique. Vezi definitia »

NEUMÁTIC, -Ă adj. (Despre o notație muzicală) Făcut cu ajutorul neumelor. [Cf. fr. neumatique, it. neumatico]. Vezi definitia »

PÍTIC¹, pitice, adj. (În sintagma) Jocuri pitice = jocuri care aveau loc din patru în patru ani la Delfi, în Grecia antică, în cinstea zeului Apolo. – Din fr. [jeux] pythiques. Vezi definitia »

OSẤRDNIC, -Ă, osârdnici, -ce, adj. (Înv.) Zelos, sârguincios. – Din sl. usrŭdinikŭ. Vezi definitia »

BIBÁZIC, bibazici, adj. (În sintagma) Acid bibazic = acid care conține într-o moleculă doi atomi de hidrogen, care pot fi înlocuiți printr-un metal; acid biacid. – Din fr. bibasique. Vezi definitia »