dríșcă (dríște), s. f. – Mistrie. Sb. drska, bg. drăzka „manivelă” (Candrea; Scriban). – Der. drișcui, vb. (a umple sau a netezi cu mistria). Vezi definitia »

BRÉGMĂ s.f. (Anat.) Punct de întâlnire a oaselor parietale cu osul frontal. [< fr. bregma, cf. gr. bregma – cap]. Vezi definitia »

spláhnă s. f. – Suflet, simțire. Ngr. σπλάχνα. Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

IZOCATABÁZĂ s.f. Linie care unește punctele cu aceeași intensitate a mișcării de scufundare a scoarței terestre. [Var. isocatabază s.f. / < fr. isocatabase, cf. gr. isos – egal, kata – în jos]. Vezi definitia »

RĂȚÚCĂ, rățuci, s. f. (Rar) Rățușcă. – Rață + suf. -ucă. Vezi definitia »