comandá (cománd, comandát), vb. – A ordona, a da un ordin. – Var. (Trans.) comînda, (înv.), comenda, comend(ăl)ui, comandarisi. Fr. commander. – Der. comandă, s. f. (acțiunea de a comanda, poruncă, ordin; însărcinare; Banat, primărie; Bucov., prostituată), din germ. Kommando, înainte de pol. komenda (sec. XVIII); comenduială, s. f. (ordin), sec. XVIII; comenduire, s. f. (comandă); comandant (var. înv. comendant), s. m. (șef militar), din fr. commandant, și înainte din pol., rus. komendant, sec. XVII; comîndaș (var. comanduitor), s. m. (comandant, șef), sec. XVIII; comandor, s. m. (grad de ofițer în aviație și marină corespunzător gradului de colonel din armata terestră); comandament, s. n. (comandă, poruncă; ordin de executare), din fr. commandement; comandatură, s. f. (post de comandă, în organizarea germană de ocupație), din germ. Kommandatur; comandorie, s. f., din fr. commanderie; comandir, s. m. (înv., comandant), din rus. komandir. Cf. dubletul comînda. Vezi definitia »

DISUADÁ vb. tr. a abate pe cineva de la o hotărâre. (< fr. dissuader) Vezi definitia »

LEGENDÁ vb. tr. a însoți un desen, o hartă etc. de un titlu, de o notiță explicativă. (< fr. légender) Vezi definitia »

ACOMODÁ vb. I. refl. 1. A suferi modificări prin adaptarea la anumite condiții fiziologice și de mediu. 2. A se obișnui cu condiții noi de trai; a se adapta. ♦ A se împăca, a se învoi. [< fr. accommoder, cf. it. accomodare, lat. accommodare]. Vezi definitia »

PARADÁ, paradez, vb. I. Intranz. (Livr. și ir.) A se arăta, a se pune (ostentativ) în evidență, a face caz, paradă de ceea ce face ori spune. – Din fr. parader. Vezi definitia »