URETROTÓMIC, -Ă adj. Referitor la uretrotomie. [< fr. urétrotomique]. Vezi definitia »

SPÂNÁTIC, -Ă, spânatici, -ce, adj. (Despre bărbați sau despre fața lor) Cu barba și cu mustața rară. [Var.: spânátec, -ă, adj.] – Spân + suf. -atic. Vezi definitia »

NĂPRÁSNIC, -Ă, năprasnici, -ce, adj., subst. I. Adj. 1. (Adesea adverbial) Care survine în mod neprevăzut, dintr-o dată; care se petrece fulgerător (și neplăcut); neașteptat, subit. 2. (Adesea adverbial) Care nu poate fi stăpânit; năvalnic, impetuos. ♦ (Despre oameni) Care nu-și poate stăpâni sentimentele, care acționează cu violență; impulsiv, violent; aprig. 3. Care înspăimântă, îngrozește (prin comportare); îngrozitor, cumplit. 4. Care depășește cu mult limitele obișnuite (prin mărime, intensitate); extraordinar, cumplit. ♦ (Substantivat, m.; rar) Om voinic, vlăjgan. II. Subst. 1. S. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene-albe, cu frunze rigide acoperite cu peri moi și cu tulpina dreaptă (Chrysanthemum corymbosum). 2. S. f. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, păroasă, cu frunze palmate și cu flori roșii-roz și miros neplăcut (Geranium robertianum). – Din sl. naprasĭnŭ. Vezi definitia »

DACTILOGRÁFIC, -Ă, dactilografici, -ce, adj. Care se referă la dactilografie; care se obține prin dactilografiere. – Din fr. dactylographique. Vezi definitia »

OMOTÉTIC, -Ă, omotetici, -ce, adj. Care se află în raport de omotetie. – Din fr. homothétique. Vezi definitia »