ȘERBÍE s. f. Instituție feudală caracterizată prin starea de dependență personală a țăranului față de stăpânul feudal; starea de șerb; iobăgie. – Șerb + suf. -ie. Vezi definitia »

FITOCHIMÍE s. f. ramură a biochimiei care se ocupă cu studiul proceselor chimice din plante; chimie vegetală. (< fr. phytochimie) Vezi definitia »

ACROGAMÍE s. f. fecundație la angiosperme cu tubul polinic pătruns în sacul embrionar; șalazogamie. (< fr. acrogamie) Vezi definitia »

RETROFLÉXIE s.f. v. retroflexiune. Vezi definitia »

OLECRANECTOMÍE s. f. rezecție a olecranului. (< fr. olécranectomie) Vezi definitia »