Definita cuvantului emigrație
EMIGRÁȚIE, emigrații, s. f. 1. Situația în care se găsește o persoană emigrată. 2. Timpul cât cineva este emigrat. 3. Totalitatea persoanelor emigrate din aceeași țară, în același loc, într-o anumită epocă. 4. (Rar) Emigrare. [Var.: emigrațiúne s. f.] – Din fr. émigration, lat. emigratio, -onis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu emigrație
isteríe (isteríi), s. f. – Boală nervoasă manifestată prin accese de rîs sau de plîns, convulsii etc. – Var. histerie. Fr. hystérie. – Der. isteric, adj., din fr. hystérique; istericos, adj. (isteric), din ngr. ὐστεριϰός, sec. XIX, înv.; istericó, s. n. (isterie), din ngr. ὐστεριϰόν (Gáldi 203); istericale, s. f. pl. (isterie), din ngr. ὐστεριϰά. Vezi definitia »
TEOCRAȚÍE s.f. Formă de guvernământ în care autoritatea, fiind considerată ca emanând de la Dumnezeu, este exercitată de cler; stat care are o astfel de formă de guvernământ. [Gen. -iei. / < fr. théocratie, cf. gr. theokratia < theos – zeu, kratos – putere]. Vezi definitia »
ECOSPÉCIE, ecospecii, s. f. (Biol.) Grup de plante sau animale format din unul sau mai muite ecotipuri, ai cărui membri se pot reproduce între ei fără ca descendenții să degenereze. – Din engl. ecospecies. Vezi definitia »
ANTROPOBIOLOGÍE s. f. antropologie. (< fr. anthropobiologie) Vezi definitia »
OFIOLATRÍE s.f. Adorație, cult al șerpilor (la unele popoare). [Pron. -fi-o-, gen. -iei. / < fr. ophiolâtrie, cf. gr. ophis – șarpe, latreia – adorație]. Vezi definitia »