OVÁȚIE s.f. Onoruri acordate la romani unui comandant militar pentru o victorie; (la pl.) Aclamații, aplauze entuziaste manifestate față de cineva sau față de o acțiune, o inițiativă etc. [Gen. -iei, var. ovațiune s.f. / cf. lat. ovatio, fr. ovation]. Vezi definitia »

VASOTOMÍE s.f. (Med.) Secționare chirurgicală a vaselor deferente. [Gen. -iei. / < fr. vasotomie, cf. lat. vas – canal, gr. tome – tăiere]. Vezi definitia »

PARASISTOLÍE s. f. aritmie caracterizată prin coexistența a două ritmuri cu frecvențe apropiate; pararitmie. (< fr. parasystolie) Vezi definitia »

PUTREFÁCȚIE s.f. 1. Descompunere a organismelor moarte sau a substanțelor organice; putrezire, putrefiere, putrescență. ◊ Bacterii de putrefacție = grup de bacterii care provoacă fenomenele de descompunere a substanțelor organice. 2. (Fig.) Destrămare, dezagregare morală. [Gen. -iei, var. putrefacțiune s.f. / cf. fr. putréfaction, lat. putrefactio]. Vezi definitia »

fíe (-íi), s. f. – Fiică, fată. – Var. fiie, fiiă, (Bihor) hie. Mr. hil’e, megl. iil’e. Lat. fῑlia (DAR), cf. it. figlia (v. lomb. fiia), fr. fille, sp. hija, port. filha. Cuvînt înv. (cf. ALR 193), supraviețuiește curent în expresia fie-mea, fie-ta, fie-sa; cf. și fă. – Der. fiică (var. fică), s. f., formație dim. cu suf. -ică, ca în fetică, mătușică (analogia cu maică, sugerată de DAR, nu prezintă interes); este cuvînt care l-a înlocuit pe cel anterior. Cf. fiu, fă. Vezi definitia »