INCLUSÍV adv. Împreună cu, și cu. [< fr. inclusif]. Vezi definitia »

PERCEPTÍV, -Ă adj. referitor la facultatea de a percepe; care (poate) percepe. (< fr. perceptif) Vezi definitia »

INCOATÍV, -Ă adj. (despre verbe) care exprimă începutul unei acțiuni. (< fr. inchoatif, lat. inchoativus) Vezi definitia »

ANTITUSÍV, -Ă adj., s. n. (remediu) împotriva tusei. (< fr. antitussif) Vezi definitia »

AGRESÍV, -Ă, agresivi, -e, adj. Care atacă (fără provocare); fig. care caută prilej de ceartă; provocator. ♦ (Despre substanțe) Care atacă chimic corpurile cu care ajunge în contact. – Din fr. agressif. Vezi definitia »